Boli Limfatic

BOLILE CHIRURGICALE ALE SISTEMULUI LIMFATIC RĂNILE VASELOR ŞI GANGLIONILOR LIMFATICI Etiologie: - toate rănile ce se produc la piele şi pe mucoase deschid şi vasele limfatice, dar nu sunt vizibile clinic, deoarece limfa se scurge amestecată cu sângele (limfohemoragia). Simptome: limforagii care se intensifică prin mişcare; 105 în cazul secţionării vaselor limfatice mari - limforagie, ce poate fi observată cu uşurinţă în rănile periarticulare sau rănile ganglionilor limfatici; în arsurile escarotice - limforagie cu caracter difuz; limforagia fiind întotdeauna mascată de hemoragie, se opreşte odată cu ea fără să poată fi identificată; dacă scurgerea de limfă persistă un timp mai îndelungat, şi după oprirea hemoragiei, rana se poate transforma într-o fistulă limfatică, fără să aibă tendinţă de vindecare. Diagnostic: - pe baza caracterelor limfei - culoare; - coagulabilitate; - bogăţiei în globule albe. Prognostic: - favorabil în general; - variază în raport cu - sediul rănii; - diametrul vaselor secţionate; - se pot complica cu limfangită; - flegmon. Tratament: se aplică principiile terapeutice generale ale rănii; jet de limfă important - hemostază prin ligatura imediată a vasului; când nu se vindecă din cauza limforagiei, puntându-se complica cu fistule limfatice sau infecta, se recomandă ablaţia gangionilor respectivi. LIMFANGITA Definiţie: - inflamaţia vaselor limfatice. Etiologie: poarta de intrare: - escoriaţiile; - călcătura de coroană; - crevasele; - malandrele; - furcuţa putredă; - ariceala; limfangita apare mai frecvent la animalele - subnutrite; - surmenate; - cu diferite boli cronice; agenţii bacterieni - streptococul; - stafilococul alb şi auriu; - piocianeul; - Corynebacterium piogenes; boli infecto-contagiose - gurma; - morva;

- tuberculoza, etc. Clasificarea limfangitelor: după evoluţie, limfangitele sunt - acute; - cronice; după localizarea vasului afectat, sunt - superficiale; - profunde; după calibrul vasului, limfangitele sunt - reticulare; - tronculare; după agentul etiologic, sunt - traumatice (nespecifice), produse de către o floră microbiană banală; - specifice, produse de către microbi specifici: în morvă, grumă, tuberculoză. 106 LIMFANGITA TRAUMATICĂ ACUTĂ În funcţie de virulenţa microbilor, modificările morfopatologice şi rezistenţa organismului, poate evolua sub formă de: • limfangită acută seroasă; • limfangită acută flegmonoasă sau purulentă; • limfangită acută gangrenoasă. Limfangita acută seroasă poate fi - reticulară şi trunchiulară; - superficială şi profundă. Limfangita seroasă reticulară este inflamaţia reţelei capilare, a vaselor limfatice din tegument; se observă de obicei - în regiunile cu pielea fină; - reţeaua capilară este - superficială; - bine evidenţiată; Simptome: locale - pielea din regiunea respectivă este - tumefiată; - caldă; - foarte dureroasă la palpaţie; - la presiune, edemul cedează şi păstrează amprentele; - perii din regiunea bolnavă sunt zburliţi; - ţesutul conjunctiv subcutanat este - infiltrat; - edemaţiat; - reţeaua capilară limfatică - foarte bine evidenţiată; - plină de limfă bogată în leucocite; - endoteliul capilarelor limfatice foarte mult îngroşat; - când se localizează la membre, regiunea este - îngroşată; - edemaţiată; simptomele generale lipsesc. Limfaginita acută serosă trunchiulară este urmarea pătrunderii germenilor în vasele limfatice prin soluţii de contiuitate; constă în inflamaţia vaselor limfatice sub forma unor cordoane care converg spre ganglionii limfatici; poate fi întâlnită sub două forme: - limfangita serosă acută trunchiulară superficială; - limfangita serosă acută trunchiulară profundă. Limfangita serosă acută trunchiulară superficială • se localizează se obicei la nivelul membrelor posterioare; • boala apre brusc, de obicei în timpul nopţii;

• animalul - apatic, adinamic, trist şi abătut; • temperatura creşte la cal până la 40-410C; • marile funcţiuni sunt modificate; • membrul bolnav este tumefiat, cald şi foarte dureros; • vasele limfatice - sub forma unor cordoane drepte sau sinuoase; - din loc în loc se anastomozează între ele; • în repaus animalul ţine piciorul în semiflexiune; • în mers prezintă o şchiopătură de gradul II sau III. Limfangita serosă acută trunchiulară profundă • cuprinde trunchiurile limfatice mari subaponevrotice; • membrul afectat este: - tumefiat; 107 - cald; - foarte sensibil la palpaţie profundă; • în mers şchiopătură foarte accentuată; • simptomele generale - abatere; - febră; - anorexie; • pe traiectul acestor vase pot să apară nişte noduli profunzi = abcese => tumefacţia şi durerea încep să diminue; • abcesele se deschid spontan lăsând să se scurgă la exterior o mare cantitate de puroi cremos şi bine legat; • este însoţită şi de infiltraţia ganglionilor profunzi; • anatomopatologic - pereţii vasculari sunt infiltraţi şi edemaţiaţi; - endoteliul vascular infiltrat se descuamează; - limfa se coagulează => trombus => blochează lumenul vasului => aspectul şi consistenţa unui cordon indurat. Limfangita flegmonoasă (sau purulentă) o continuare a limfangitei seroase netratată sau complicată; apariţia unor abcese pe traiectul vasului respectiv, prin ramolirea purulentă a trombuşilor endovasculari şi a ţesutului cutanat; după câteva zile de la debutul bolii, pe traiectul vaselor limfatice apar abcese de mărimea unei măsline sau nuci => se maturează => se deschid spontan lăsând să se scurgă la exterior o cantitate variabilă de puroi => ulcere şi fistule prin care se scurge puroi de culoare gălbuie, filant. Limfangita gangrenoasă • se întâlneşte la caii - debili; - subnutriţi; - surmenaţi; • iniţial, pielea din regiunea bolnavă este - tumefiată; - caldă; - foarte sensibilă; - apar flictene care se sparg; • cu timpul pielea se necrozează => se elimină sub formă de sfacel => lasă în urma ei o rană fără tendinţă de vindecare;

• în urma unor astfel de limfangite apar adeseori - septicemie; - piemie. Diagnostic: - pe baza simptomelor clinice. Diagnostic diferenţial: - limfangita reticulară trebuie diferenţiată de erizipelul traumatic; - limfangita trunchiulară se va diferenţia de tromboflebită. Prognostic: - favorabil - în limfangita reticulară; - rezervat - în limfangita trunchiulară seroasă; - grav - în cele flegmonoase şi gangrenose. Profilaxie: tratarea corectă şi la timp a tuturor rănilor accidentale şi operatorii; copitele trebuie controlate periodic; când animalul prezintă furcuţă purulentă se îndepărtează porţiunea macerată după care se face un tratament local prin pudrări cu sulfat de cupru, praf de sulfamidă sau pensulaţii cu Lotagen sau formol 10%; microbismul latent se combate prin administrarea pe cale generală de sulfamide şi antibiotice. Tratament: limfangitele seroase - retrocedarea fenomenelor inflamatorii; - resorbţia edemului - diuretice; 108 - calmarea durerilor; - combaterea infecţiei; - se face tratamentul porţii de intrare; - pe cale generală sulfamide şi antibiotice; - pe membrul bolnav se aplică comprese cu apă rece, soluţie saturată de sulfat de magneziu, soluţie Burow sau acetat de plumb; - perfuzii cu soluţii glucozate; limfangita flegmonoasă sau purulentă - se deschid şi se drenează toate colecţiile purulente; limfangita gangrenoasă - se îndepărtează ţesuturile mortificate sau devitalizate; local: - aspersiuni cu eter iodoformat 10%; - pudrări cu Oximanirom; - aerotermoterapie; - alfachimiotripsină - resorbţie şi proteoliză. LIMFANGITA CRONICĂ Etiologie: apare ca o continuare a limfangitei acute; poate îmbrăca forma cronică chiar în momentul în care a apărut; întâlnită mai frecvent la cabaline cu localizare la unul din membrele posterioare, mai rar la ambele. Simptome: • tumefacţie - rece; - indoloră; - se datoreşte extravazării limfei de la nivelul vaselor limfatice; • este însoţită de o îngroşare şi o scleroză progresivă a pielii şi a ţesutului conjunctiv subcutanat; • în repaus, edemul membrului bolnav creşte treptat; • în mers edemul descreşte mult fără să dispară niciodată complet; • animalul nu şchioapătă; • adeseori limfangita cronică duce la elefantiazis. Diagnostic: - pe baza simptomelor clinice.

Diagnostic diferenţial - elefantiazis. Prognostic: - rezervat - cu tot tratamentul ce se aplică, niciodată nu se ajunge la o vindecare completă, ci se complică cu elefantiazis. Tratament: combaterea microbismului latent - pe cale generală - sulfamide; - antibiotice; activarea fenomenelor de resorbţie - masaj cu pomezi - beladonate; - camforate 10%; - plimbare zilnică; - comprese cu sol saturată MgSO4; - substanţe iodurate; - cauterizări în regiunea bolnavă; prevenirea sclerozei de la nivelul pielii şi a ţesutului conjunctiv subcutanat. LIMFADENITA Definiţie: - inflamaţia ganglionilor limfatici. Etiologie: - floră microbiană - cabaline - Streptococus equi; - rar stafilococi; - bovine - Corynebacterium pyogenes; - colibacili; 109 - Proteus vulgaris, etc. - diferiţi microbi specifici - gurma; - morva; - tuberculoza. infecţia poate să fie - directă - în urma diferitelor răni la nivelul ggl; - indirectă prin răni la vasele limfatice aferente; din punct de vedere evolutiv, limfadenitele pot fi - acute; - cronice. LIMFADENITA ACUTĂ Definiţie: - inflamaţie a ganglionilor limfatici produsă de către diferiţi microbi ajunşi la acest nivel în urma unor leziuni traumatice deschise fie la nivelul vaselor limfatice, fie direct la ganglioni. Etiologie: porţi de intrare - escoriaţia; - cositura sau coseala; - crevasele; - malandrele şi solandrele; - ariceala; - furcuţa putredă; - dermatita flegmonoasă sau gangrenoasă. Simptome: în limfadenita acută nesupurativă: - ganglionii - sunt măriţi în volum; - prezintă o consistenţă mărită; - sunt - foarte dureroşi; - mobili; - neaderenţi la ţesuturile din jur;

- vasele limfatice aferente sunt inflamate => regiunea din jurul ganglionilor - tumefiată; - caldă; - sensibilă la palpare; - după câteva zile fenomenele inflamatorii dispar, iar ganglionii afectaţi îşi recapătă forma lor normală; în limfadenita acută supurativă: - ganglionii nu mai sunt duri la palpare, ci din contră la nivelul lor se simte o fluctuenţă şi în scurt timp abcedează spontan, lăsând să se scurgă un puroi de culoare albicioasă, cremos şi bine legat; - regiunea este foarte dureroasă; - ganglionii nu se disting din această masă inflamată şi edemaţiată; - simptome generale - alterarea marilor funcţiuni. Diagnostic: - pe baza simptomatologiei. Prognostic: - favorabil - în limfadenita acută nesupurativă; - rezervat - în cea supurativă şi în adenoflegmon. Tratament: descoperirea şi tratarea porţii de intrare; limfadenita acută nesupurativă: - stimularea fenomenelor de resorbţie sau de colectare, prin aplicarea unor comprese cu - apă rece; - soluţie saturată de sulfat de magneziu; - soluţie Burow; - fricţiuni cu tinctură de iod gaiacolată 1/10; limfadenita acută supurativă şi în adenoflegmon : - drenarea colecţiilor purulente prin incizii largi, declive şi anatomice; 110 - în jurul rănii se aplică vezicătoare; - în cavitate se fac - aspersiuni cu - eter iodoformat 10%; - Cicatrisol (Romvac); - spray-uri cicatrizante; - tratament general cu sulfamide şi cu antibiotice. LIMFADENITA CRONICĂ Etiologie: urmare a - unei limfadenite acute; - unor infecţii repetate cu microbi cu virulenţă atenuată. Simptome: ganglionii afectaţi sunt - măriţi în volum; - cu o consistenţă mai dură decât normal; - mobili; - nedureroşi; - neaderenţi la ţesuturile din jur; simptomele generale lipsesc. Evoluţie: - se poate termina prin - rezoluţie lentă; - scleroză; - limfadenită acută supurativă. Diagnostic: - pe baza simptomelor clinice. Prognostic: - favorabil în limfadenita cronică simplă. Tratament: profilactic - tratarea corectă şi la timp a tuturor rănilor care apar în special la nivelul extremităţilor; curativ - rezoluţia procesului inflamator - fricţiuni cu tinctură de iod; - aplicarea unei vezicători;

- cauterizări; stimularea organismului prin: - autohemoterapie; - vaccinoterapie; - extracte de ţesuturi conservate; dacă limfadenita cronică s-a transformat într-una purulentă atunci se asigură: - drenajul colecţiilor purulente; - local - aspersiuni cu eter iodoformat 10%; - pudrări cu Manis sau Sulfatiazol; - în jur se fac pensulaţii cu tinctură de iod; - cale generală se administrează sulfamide sau antibiotice. TUMORILE GANGLIONILOR LIMFATICI Ganglionii limfatici sunt frecvent sediul unor tumori secundare şi de metastaze neoplazice. Tumorile primare ale ganglionilor limfatici sunt foarte rare, dar cu toate acestea se pot distinge trei tipuri de tumori maligne primitive: • leucozele aleucemice (poliadenopatiile aleucemice); • limfosarcomul; • sarcomul ganglionar. Etiopatogenie: majoritatea proceselor neoplazice de la nivelul lor sunt metastaze. Simptome: debutează printr-o hipertrofie nedureroasă a unui singur ganglion; 111 ganglionul se măreşte foarte repede şi concomitent devine aderent la ţesuturile din jur => tumoră mai mult sau mai puţin dură sau chiar moale; - boselată; - rău delimitată; - cu aderenţe la musculatură şi vase; mai târziu, pielea de pe suprafaţa tumorii ulcerează. Diagnostic: - pe baza caracterelor - clinice; - histopatologice; - hematologice. Prognostic: - rezervat spre grav. Tratament: - ablaţia operatorie totală şi precoce; - radio şi cobaltoterapie.